miercuri, 8 septembrie 2010

Atâta har...

Atâta har, atâta bine
şi-atâta fericire,
primesc când îmi indrept spre Tine
Isuse-a mea privire.

Dar cât de grea şi cât de frântă 
mi-e totdeauna viaţa,
când uit Fiinţa Ta cea sfântă
şi-ndrept spre lume faţa.

Ce bucurii, ce roade sfinte,
deplin mă-ncununează,
când Te privesc cu dor fierbinte,
când ochii-Ţi mă veghează.

Dar ce căderi, ce-nfrângeri grele,
ce viaţă de pustie,
trăiesc când lumea-n toarce cele
privirea mi-o îmbie!

Desăvârşită fă-mi dorinţa
şi-a ochilor lumine, 
ca să-Ţi privesc adânc Fiinţa,
întipărind-o-n mine!


Şi-apoi s-o nalţ cu vrednicie,
în trupul meu de tină.
ducând de-aici spre Veşnicie
lumina din Lumina.
                         de Nicolae Moldoveanu

(Poezie transcrisă de pe coperta revistei Sămânţa Adevărului, luna Septembrie)


0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Urmărește prin E-mail