Ce-aş fi de n-ai fi Tu în mine, cu harul Tău nemărginit ?
Aş fi un bulgăre de gheaţă, un chip de humă fară viaţă…
O stâncă-nvăluită-n ceaţă şi-o noapte fără dimineaţă…
Aş fi un far fără lumină, pustie…de nisipuri plină
Cuvinte fără de odihnă, cu serpi şi scorpii ce-nvenină
Aş fi o albie uscată, pe unde-a fost un râu odată
O frunză smulsă şi purtată, fără de scop prin lumea toată.
Aşa aş fi , dar slavă Ţie ! Tu-mi eşti a vieţii bogăţie
Comoara harurilor vie ce mă inundă pe vecie.
Eu, n-aş ştii azi ce-i strălucirea vietii-n mii şi mii de feţe,
Şi n-aş fi cunoscut IUBIREA cu-nfiorări şi frumuseţe.
De n-ai fi fost Tu bunătate, Începătorule a toate,
Cu taine-adânci şi minunate, ce totul vrea şi TOTUL poate…
/: Tu m-ai suit din slăvi divine, din locuri-ntunecatei tine
Isuse, SUNT ce SUNT prin Tine, şi-acum şi-n veacul care vine :/
Buna seara,
RăspundețiȘtergereVa invitam sa aruncati o privire peste Blogosfera Crestina si daca doriti sa inscrieti blogul dvs.
http://blogosferacrestina.blogspot.com/