joi, 23 mai 2013

Pumn de Tarana - Armă veche, ruginită (versuri)





Chiar acum in timp ce ma asculti, 

Copii pasesc desculti, trecuti prin drame, 
Crescuti de mame timide, ce-nalta rugaciuni in ascuns
te miri de unde inca au putere, 
cand multe dintre ele au ramas fara raspuns, 
Si tot privesc umile-n sus, plecand genunchii
Unesc palmele si Isus le este de ajuns, 
Un tata tot pe genunchi mai trece o iarna
Incalzind o casa-ntreaga, 
Si-n caz ca-l intreaba vreun trecator de unde ii vine ajutorul, 
Mandru arata spre cer slavindu-si Creatorul
Un patriot batran se roaga pentru tara, 
Copiii de strada spera la un loc in gara 
ca e tare frig afara, 
Dar pentru noi rugaciunea-i mai mult o povara, 
O practica rara, insotita de plictiseala, 
Dar asta pana ne paste vreo boala, 
Si medicii dau din umeri cu temeri, 
Ca elevii la scoala, cand sunt intrebati de teme
de doamna profesoara, 
Instantaneu se naste speranta-n Dumnezeu, 
Dar pana atunci e greu sa intelegi mesajul meu, 
E greu, cand il asculti in I-phone 4
Si esti suparat pe tactu ca ti-ai fi dorit un altul.



Mai grav defapt e, ca-ti vorbesc tie de rugaciune
Cand eu nu m-am rugat de luni bune
Ca stii cum e, cand te crezi prea destept, 
Cat vezi cu ochii-n jurul tau e doar desert, 
Si sunt expert cand vine vorba sa ma pierd, 
E sunt crestin, dar viata mea e bipolara, 
Daca am credinta-n suflet, evident ca am si indoiala, 
Mai ales ca mintea-i nespus de vicleana, 
Chiar si logica inseala, 
Atunci nu-mi ramane decat sa cred in lumea spirituala, 
si rugaciunea e o arma, chiar daca eu nu stiu sa-i fac reclama, 
Stii, nu regret vreo rugaciune care-a ramas fara raspuns, 
Regret doar rugaciunile pe care nu le-am spus, 
Poate ca Dumnezeu chiar a tacut, 
Sau poate eu am fost prea surd sa il aud, 
Prea mut sa-L laud, poate n-am vrut sa-l caut, 
Dar a fost prezent atunci cand i-am simtit lipsa
La fel cum soarele-i acelasi cand ne-ntuneca eclipsa.



Poate ca rugaciunea e-o arma veche, ruginita, 
Poate puterea ei nu ti-a fost inca dovedita, 
Poate credinta noastra-i marginita, 
Poate te-ntrebi daca merita, daca-i menita sa te tina, 
Daca emite raze de lumina, 
Daca exista cauza divina, 
Ai multe intrebari si te termina, 
Tu striga catre Dumnezeu, ca El sa intervina, 
Sa stearga orice vina, 
Sa iti arate mila, 
Si cand te rogi s-o faci in meritele lui Isus, 
Nu sa-i arati lui Dumnezeu cat esti tu de supus, 
Iar daca nu gasesti cuvinte, 
El le-ntelege si pe cele negraite, 
Cel care te-a creat cu simturi, 
Fii sigur ca te simte, 
Sa-i spui un multumesc ca ai mai multe decat multi, 
Sa ii vorbesti apoi sa il asculti, 
Sa-i spui ca-n fata ta tu vezi doar munti
Si ai nevoie de credinta fiindca vrei sa-i muti. Tatãl nostru care esti în ceruri! 
Sfinteascã-se Numele Tãu; 
vie împãrãtia Ta; facã-se voia Ta, 
precum în cer si pe pãmânt. 
Pâinea noastrã cea de toate zilele dã-ne-o nouã astãzi; 
si ne iartã nouã greselile noastre, 
precum si noi iertãm gresitilor nostri; 
si nu ne duce în ispitã, ci izbãveste-ne de cel rãu. 
Caci a Ta este împãrãtia si puterea si slava în veci. Amïn!


2 comentarii:

Urmărește prin E-mail