O Doamne sunt atât de mic
Atât de mic pe când încerc în raze să-mi ridic
O lacrimă din umăr de privire
Peste aşa pustiire
Şi nu pot decât până la poale
Să văd muntele din raza de soare
Să regăsesc poteca şi urmele de paşi ..
Din Tine rămaşi. x2
Nu-s decât o gândire singură şi ciudată
Cu ecou uneori cu ecou altădată
Ca o înghiţire de sentiment rătăcit
În intestine de chit.
Alerg şi întreb
Alerg şi întreb
Poate cândva aripa ce mă ţine va dispărea
Şi va rămâne doar pomul din care, dulce,
Ţi-ai făcut o cruce. x2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu