Învață cum e coborâșul, așa vei prețui urcușul; gustă, vezi, cum e amarul, așa vei prețui dulcele. Toma Coca

joi, 2 decembrie 2010

Romania ai nevoie de Dumnezeu!

Romania, ai nevoie de Dumnezeu. Uitandu-ma la stiri pe diverse canale din Romania am observat faptul cum oamenii s-au inghesuit in marile orase ale Romaniei acolo unde au dus la indeplinire un alt obicei si anume, fasolea cu ciolan, un pahar de tuica sau vin. Am vazut oameni care cu adevarat doreau sa prinda o portie de mancare si bautura. Am vazut "foamea" oamenilor de a primi ceva, chiar daca conditiile nu au fost cele mai prielnice pentru asa ceva. Am vazut oameni dornici sa manance o mancare buna, insa acesti oameni, cred eu ca sunt dornici si dupa Dumnezeu. Insa obiceiurile nu merg in paralel prea bine cu relatia oricarui individ cu Dumnezeu. Daca nu ne parasim obiceiurile si daca nu avem cu adevarat o relatie cu El, atunci va fi greu sa primim ajutor. Insa Dumnezeu este bun, stiu asta, nu ne va lasa, insa va veni o vreme cand aceasta bunatate se va opri si atunci fiecare vom fi pe cont propriu si ceea ce am facut aici si ceea ce vom face pe viitor va conta atunci cand vom primi rasplata.
Noi avem nevoie de Dumnezeu in fiecare zi. Nu numai de 1 Decembrie. A fost Marea Unire la 1 Decembrie 1918 cand Transilvania s-a unit cu Romania, insa acum trebuie sa fie MAREA UNIRE CU DUMNEZEU a fiecarei persoane de pe acest pamant. Doar asa putem fi linistiti cu privire la viitorul nostru.
UNITI-VA CU DUMNEZEU si El va fi sprijinul vostru






Atatea lacrimi şi durere, atâta lipsă de mângăiere 
Vad la orice pas, în ţara mea

Atatea familii destrămate, 
Ataţia copii fară mamă şi tată, 
Stau şi mă intreb, de ce-i aşa. 
Şi mă doare, mă doare inima 
Când mă gândesc, 
Când mă gândesc, la ţara mea. 


Ref: Romania, ai nevoie de Dumnezeu 
Romania, ai nevoie de Fiul Său, 
Romania, acum e timpul să te trezeşti, 
Să te întorci cu-adevarat la Dumnezeu. 


Atâta freamăt şi-ncordare, 
Atata lipsă de alinare, 
Văd acum în ţara mea. 
Atât hulă şi minciună, 
Păcatul se-nalţă, a ajuns la culme, 
Mă întreb, de ce-i aşa. 
Şi mă doare, mă doare inima, 
Când mă gândesc, 
Când mă gândesc, la ţara mea. 


DECEMBRIE 1989 
Dumnezeu şi-a întors Fata către Romania, 
Văzând suferinţa poporului nostru, 
Şi dorinţa multora după EL. 
De aceea, începand cu Timişoara, 
Bucureşti, Cluj, Iaşi 
Şi apoi în Întreaga ţ
ară; 
Glasul poporului roman striga! 
Dumnezeu este cu noi! 

ROMANIA AI NEVOIE DE DUMNEZEU!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu